luni, 11 ianuarie 2016

Scrisoare de dragoste

(Jean-Honore Fragonard - Lettre d'amour)

Ianuarie 2016. Era digitala. Era e-mailurilor si mesageriei electronice gen facebook messenger, skype sau yahoo messenger. Nu se mai "poarta" scrisorile pe hartie. Cu atat mai putin cele pe hartie parfumata. Si colorata suav in nuante de roz, lila, verde sau culoarea piersicii.

In ziua de astazi "te iubesc" se scrie rapid, intr-un mesaj (sms) prescurtat: "te iu", "te iub" sau, pur si simplu, "ti". Si asta indiferent de varsta: adolescenti, tineri, adulti, toti "te iub". Dar oare specia "te iubesc si imi e dor" nu mai exista?

Gandul acesta mi-a venit atunci cand am privit pictura lui Fragonard "Scrisoare de dragoste". O doamna frumoasa, in haine dantelate, cu un buchetel de flori, insotita de un catelus la fel de inzorzonat si el,  cu urechile acoperie cu blanita ondulata, sta aplecata peste masa de scris unde cateva foi de hartie asteapta cuminti sa fie acoperite cu emotii. Tine in mana buchetelul cu flori in care a descoperit scrisoarea de dragoste.

Mi-e dor de scrisoarea de dragoste, mi-e dor de plicul cu hartie de scris pe care candva il cumparam de la papetarie, mi-e dor de mirosul de cerneala cu care umpleam stiloul din calimara de pe birou. Si nu, nu mi-e dor de tinerete, nicidecum, insa mi-e dor de acele obiecte care au o incarcatura emotionala puternica nu doar pentru mine, ci pentru intreaga noastra generatie si nu numai.

Lumea este intr-o miscare, intr-o evolutie, intr-un proces de transformare. Totul este firesc, insa anumite lucruri aparent invechite nu pot fi inlocuite de nicio tehnologie. Fiecare lucru avea aspectele sale bune, pozitive, care aveau de multe ori un efect mai mult decat terapeutic.

Exista persoane care nu se pot adapta la cititorul electronic, e-reader, pentru ca le vaduveste de mirosul cernelii de tipar si al hartiei cartii. In acest mod, cartea nu mai are aceeasi savoare. Asa si scrisorile electronice, sunt minunate caci sunt rapide, instantanee aproape, dar pe de alta parte sunt saracite de emotia primirii plicului, a desfacerii lui grabite, de cititul adresei si a stampilei de pe plic. Si cel mai mult lipseste scrisul de mana al expeditorului, aceste element care imprima o nota particulara, personala scrisorii.

Parafranzand pe Francois Villon cu celebrul sau "Ou sont les neiges d'antant?" (din "Ballade des dames du temps jadis" ("Balada doamnelor de altadata")), voi spune si eu "Unde sunt scrisorile de alta data?"