Gingășia primăverii

Cu pași ușori, martie s-a apropiat de sufletul nostru, vestind primăvara ce va să vină.
Și-a trimis solii, firavii ghiocei, gingași, plecați în fața exploziei de verde ce îmbracă natura, protejând-o de albul rece al iernii.

Soarele se arată printre ramurile copacilor, luptându-se cu norii cenușii, alungându-i pentru a ocroti gingășia primăverii. Rușinați de reaua lor intenție, norii se dau bătuți și se lasă duși în zări depărtate, mânați de la spate de vântul iernii slăbite.

Încălziți, clopoțeii își dau voie să se deschidă sub mângâierea razelor trimise de Măria-Sa, Soarele.

Încet-încet, natura reînvie, se scutură după atâta somn, se întinde dezmorțindu-se și surâde întâi timid, apoi cu curaj, trimițând energie caldă vieții ce-o împresoară.
Printre copaci se ițesc căpșoare colorate de brebenei, toporași, zambile, ghiocei... Gingașe făpturi tăcute, ele, florile de primăvară salută sfioase înc-un an de viață dăruită din preaplinul Universului.

Oameni frumoși, priviți renăscuta natură, umpleți-vă inima cu energia ei proaspătă, respirați aerul cu mireasma sa verde, atingeți gingășia primăverii cu degetele, ușor, abia simțit și întipăriți-o în palmă! Apoi strângeți pumnul și cuibariți-o la piept! Așa este că o simțiți tăcută, gingașă și caldă? Ocrotiți-o! Este blândul cadou al Universului pentru voi, pentru noi toți! 

Bucurați-vă de încă o primăvară gingașă!

https://youtu.be/7if5JmkHiwE

Scrisoare de dragoste

(Jean-Honore Fragonard - Lettre d'amour)

Ianuarie 2016. Era digitala. Era e-mailurilor si mesageriei electronice gen facebook messenger, skype sau yahoo messenger. Nu se mai "poarta" scrisorile pe hartie. Cu atat mai putin cele pe hartie parfumata. Si colorata suav in nuante de roz, lila, verde sau culoarea piersicii.

In ziua de astazi "te iubesc" se scrie rapid, intr-un mesaj (sms) prescurtat: "te iu", "te iub" sau, pur si simplu, "ti". Si asta indiferent de varsta: adolescenti, tineri, adulti, toti "te iub". Dar oare specia "te iubesc si imi e dor" nu mai exista?

Gandul acesta mi-a venit atunci cand am privit pictura lui Fragonard "Scrisoare de dragoste". O doamna frumoasa, in haine dantelate, cu un buchetel de flori, insotita de un catelus la fel de inzorzonat si el,  cu urechile acoperie cu blanita ondulata, sta aplecata peste masa de scris unde cateva foi de hartie asteapta cuminti sa fie acoperite cu emotii. Tine in mana buchetelul cu flori in care a descoperit scrisoarea de dragoste.

Mi-e dor de scrisoarea de dragoste, mi-e dor de plicul cu hartie de scris pe care candva il cumparam de la papetarie, mi-e dor de mirosul de cerneala cu care umpleam stiloul din calimara de pe birou. Si nu, nu mi-e dor de tinerete, nicidecum, insa mi-e dor de acele obiecte care au o incarcatura emotionala puternica nu doar pentru mine, ci pentru intreaga noastra generatie si nu numai.

Lumea este intr-o miscare, intr-o evolutie, intr-un proces de transformare. Totul este firesc, insa anumite lucruri aparent invechite nu pot fi inlocuite de nicio tehnologie. Fiecare lucru avea aspectele sale bune, pozitive, care aveau de multe ori un efect mai mult decat terapeutic.

Exista persoane care nu se pot adapta la cititorul electronic, e-reader, pentru ca le vaduveste de mirosul cernelii de tipar si al hartiei cartii. In acest mod, cartea nu mai are aceeasi savoare. Asa si scrisorile electronice, sunt minunate caci sunt rapide, instantanee aproape, dar pe de alta parte sunt saracite de emotia primirii plicului, a desfacerii lui grabite, de cititul adresei si a stampilei de pe plic. Si cel mai mult lipseste scrisul de mana al expeditorului, aceste element care imprima o nota particulara, personala scrisorii.

Parafranzand pe Francois Villon cu celebrul sau "Ou sont les neiges d'antant?" (din "Ballade des dames du temps jadis" ("Balada doamnelor de altadata")), voi spune si eu "Unde sunt scrisorile de alta data?"