Sarbatorim Craciunul. In fiecare an pe 25 decembrie. Insa, desi pare la fel, de fiecare data este altfel.
Acelasi bradut, aceleasi globulete, aceeasi beteala, aceiasi cozonaci, insa totusi este altfel.
Poate unde noi suntem altfel? Suntem aceiasi, insa altfel de fiecare data.
Anul ce a trecut de la ultimul Craciun ne-a marcat, cu bune, cu rele, ne-a produs o schimbare in suflet. Uneori atat de mica, imperceptibila pentru noi insine, dar vizibila pentru cei apropiati. Alteori, o schimbare ca un cataclism ce a produs un alt om spiritual, desi fizic este acelasi. Sau, tragedii care schimba cu totul, si fizic si spiritual, un om.
Cert este ca nu mai suntem la fel. Craciunul ramane neschimbat, noi ne schimbam si privim altfel acest eveniment. Din alt unghi, cu alti ochi, emotiile sarbatorii se astern peste alte emotii proprii.
Ochii sunt portile prin care intra imaginile exterioare, creierul le prelucreaza si ne daruieste emotii, dar tot ei, ochii, sunt cei care reflecta fluviul emotiilor interioare, uneori impreuna cu fluviul lacrimilor.
M-as bucura ca fiecare om sa pastreze de-a lungul anilor o emotie pe care a avut-o cand era mic, cand se infiora la gandul ca Mos Craciun va veni cu daruri frumoase.
Lasati copilul din voi sa simta inca acea emotie, bucurati-va de orice mic dar, valoarea lui sta in gest, nu in eticheta.
Eu ma voi imbraca frumos si voi astepta cuminte pe Mos Craciun langa bradul impodobit, ascultand colinde. Fetita care am fost se va bucura si imi va darui acel fior in suflet care imi va reaminti de anii copilariei.
Bucurati-va! Meritati un Craciun fericit!
