Cand zambesti

Cand zambesti, ingerul tau zambeste si el, fluturand bucuros aripile deasupra ta.
Cand zambesti, inima ta bate zambind si ea, improscand cu dragoste sange rubiniu pe calea trupului.
Cand zambesti, trupul tau zambeste si el, oferindu-ti in dar relaxare.
Cand zambesti, sufletul tau zambeste, plutind usor ca un nor.
Cand zambesti, cel din fata ta zambeste si el, simtind cum zambetul tau il atinge usor pe obraji, pe frunte, pe ochi.
Cand zambesti, floarea de langa tine vibreaza, raspandind suavul sau parfum spre zambetul tau.
Cand zambesti, universul iti este recunoascator.

Da, zambeste! :)

Alexandra Usurelu - Cand zambesti

Suflete inlantuite

Se intampla ca sufletele sa se intalneasca, sa se recunoasca intr-o strafulgerare si sa se contopeasca intr-o dulce imbratisare.

Ele isi vor continua existenta impreuna, mutand muntii din loc cu energia lor comuna, construindu-si fericirea, traind-o ca si cum ar fi ultima clipa din viata. Probabil ca mai toate marile realizari ale omenirii au fost create in starea de fericire inlantuita cu a unui suflet pereche.

Sau poate ca nu? Cine poate sti?

De pret este trairea momentelor de inlantuire perfecta, trup si, mai ales, suflet. Energia degajata in acele momente incarca trupul, dandu-i putere sa treaca peste obstacole, construind in jurul sau o lume frumoasa, colorata, superba prin sinceritate si pasiune.

Da, pasiunea este caracteristica intalnirii sufletelor inlantuite. Pasiunea le insoteste drumul conturat de stele si sori. Pasiunea scrie scenariul trairii complete a iubirii celor doua suflete inlantuite.

Ingerii, atinsi de aripa lina a pasiunii comune sufletelor inlantuite, dantuiesc, atingandu-le cu caldura si liniste, pogorand pacea interioara, pansandu-le ranile vechi si dandu-le sa bea ambrozie. Astfel, peste sufletele inlantuire coboara nemurirea si tineretea vesnica.

Lanturile dintre ele nu le limiteaza, ba dimpotriva, le dau aripi spre inalturile iubirii. Pentru ca zborul impreuna le va ajuta sa ajunga undeva sus unde un suflet neinlantuit nu poate accede. Insa poate visa ca va ajunge vreodata si el. Atunci cand va intalni sufletul sau pereche cu care, inlantuit, vesnic si tanar va urca din sus in mai sus, spre stele si sori...

Cunoaste-te pe tine insuti - Creierul din stomac

La scoala am invatat ca avem un creier situat in cap. El ne ajuta sa gandim si controleaza functionarea intregului organism.

Dupa ani, am aflat ca mai avem un creier. Localizat in aparatul digestiv, mai precis in intestin. Care are o masa neuronala mai mare decat a creierului din cap.

Wow! Pai asa se explica fluturii si celelalte senzatii pe care le avem in momente de mare intensitate emotionala.

Creierul transmite comenzi catre organele interne; aparatul digestiv este exceptia care transmite semnale catre creier prin nervul vag.

Pentru ca stim aceste lucruri, de acum inainte cu siguranta ne vom urmari reactiile si vom reusi sa le explicam.

Am devoalat fluturasii din stomac?  Nu conteaza, senzatia va fi aceeasi si in viitor.

Cunoaşte-te pe tine însuţi!

"Cunoaste-te pe tine insuti!" spuse Socrate si de atunci omenirea are o eterna tema.

Pe care nu stie sau nu poate, dar de cele mai multe ori nici nu vrea sa o rezolve.

Cati dintre noi vedem mai mult decat fizicul? Bine, destul de multi vedem si psihicul. Dar oare cat vedem si mai ales, cum il vedem? Cum il simtim? Ce imagine avem despre noi insine? Drept raspuns la aceste intrebari, oamenii au incercat definitii, introspectii, au scris carti, au pictat, incercand sa contureze imaginea pe care o descoperisera despre ei insisi.

Fiecare artist a exprimat ce a simtit el despre sine insusi folosind cat a putut mai bine priceperea lui.

Daca te intreb acum cine esti ce-mi vei spune? "Sunt o femeie casatorita, am un copil, lucrez la o farmacie si sunt si gospodina."

Insa mai departe de masti, de roluri, cine sunt eu? Ce stiu despre mine? Despre reactiile trupului meu? Despre trairile sale? Despre senzatiile mele? Le pot defini? Le pot localiza in corp?

Nu am fost educati in sensul acesta. Ni s-a imprimat imaginea trupului asa cum il studiem la anatomie, dar nimeni nu ne-a indemnat sa il constientizam, sa il simtim, sa fim atenti la reactiile pe care emotiile le provoaca in trup, la senzatii.

Inconstient, le traducem in cuvinte: simt adierea calda a vantului pe piele, aud zumzetul strazii, are gust de miere, este galben ca spicul graului, simt parfumul marii in nari, mi se pare solutia cea mai buna. Si asa se devoaleaza un kinestezic, un auditiv, un gustativ, un vizual, un olfactiv sau un intuitiv.

Fara intentie si fara sa constientizam exprimam preferinte senzoriale. Le utilizam fara sa avem habar de ele.

Dar ce ar fi daca am invata sa fim atenti la ele si sa le exploatam cat mai bine in viata de zi cu zi?

Ar fi egal cu a ne dezvolta personal.

Ar fi o cale de a ne imbunatati viata.

Ar fi un inceput a te cunoaste pe tine insuti!