joi, 1 august 2013

Dorul calator


Dorul, desi nu este specific uman, ne defineste, ne aseaza pe o treapta superioara in ierarhia vietuitoarelor pamantene.
Dorul este o emotie dureros de vie ce poate fi alinata prin prezenta celui ce provoaca aceasta emotie. Prezenta fizica sau macar virtuala. De cate ori nu ne-a fost dor de o persoana pe care vazand-o pe ecranul calculatorului am capatat o stare de bine?
Insa suferinta este imensa atunci cand persoana de care ti-e tare dor este intr-o alta lume, cea a ingerilor. Atunci nu mai ajuta decat fotografiile si obiectele personale ale acelei persoane. Acele obiecte care devin fetisuri pentru cei ramasi in urma lui, adulate si puse la  loc de cinste.
Ne e dor de o multime de fiinte sau obiecte, de locuri sau de activitati. Pentru ca avem inima si pentru ca iubim: iubim copiii, partenerii de viata, iubim pictura, muzica sau literatura, iubim sa schiem sau sa patinam, sa dansam sau sa ne plimbam.

Ce ne facem cand auzim pe cineva spunand cu nostalgie: "mi-e dor de timpurile trecute"? Acel cineva nu-si poate potoli dorul decat rememorand perioada trecuta. Caci unele lucruri sunt irecuperabile, de neinlocuit, iar dorul pentru ele devine acut. Desi se spune ca timpul vindeca dorul, nu este adevarat, dimpotriva, il acutizeaza, apoi devine cronic.
Dorul, in incercarea lui de a-si gasi alean, umbla prin lume, cauta, scotoceste, calatoreste. 

Dorul calator... Daca-l intalniti, dati-i o mana de ajutor!