duminică, 30 decembrie 2012

Copie sau original?

Mi-a venit ideea de fata pur si simplu astazi. Am asociat doua lucruri: remarca unui prieten: "Ce scrii tu e al tau sau iei de undeva?" si o postare de pe un blog care era copie identica cu un articol de pe un alt site.
Wow! Oamenii se ocupa cu asa ceva? Cu fake-uri (ca tot e la moda cuvantul)?
Care ar fi motivul? Sa ne facem scriitori? Sau?
E foarte greu sa furi si apoi sa ai sufletul impacat; oricum, nu poti trai sentimentul muncii implinite. Si atunci? Vorba aceea: "mult zgomot pentru nimic". Eu asa simt. Desigur, nu toata lumea simte asa. Nici nu trebuie.
N-as pierde timp mult prea pretios pentru mine ca sa fac copy/paste la niste articole. Jur ca n-as face asta. Nici nu mi-a trecut prin cap pana astazi ca e posibil. Sunt cam "blonda", nu?
De acord, nu poti fi original in ideile pe care le dezvolti, dar macar fa-o in stil propriu, foloseste-ti emisfera dreapta a creierului.
Revenind la oile mele, eu nu voi posta nimic ce nu-mi apartine sau daca fac referire la ceva, am invatat sa pun ghilimele. Se numeste "a cita".
Aceste postari apar fara mare pregatire, imi vin idei si le dezvolt. Este ca si cum as sta de vorba cu cineva. Si vorbind, incep sa-mi curga ideile. Atat. Nu tin sa aiba mare valoare literara, scopul este de a impartasi idei cu voi, cititorii mei, nu de a castiga premiul Pulitzer. Si mai am un scop: terapia prin scris, urmata de multe ori de dezbateri pe marginea subiectelor abordate.
Scrisul ajuta: creierul sa fie "verde" la orice varsta, inima sa fie linistita, calma, senina, sufletul sa fie impacat si, de multe ori, aduce si zambetul pe buze. Zambetul de: "Am reusit, asta vroiam sa zic!"
Concluzia de fata: let's be original!


marți, 25 decembrie 2012

Chiar pierd Craciunul?

Ma tot gandesc in ultima vreme: lumea din jur mai stie oare ce semnifica sarbatoarea Craciunului? Sau toti sunt luati de valul publicitar, consumerist care ne acapareaza incepand de la sfarsitul lunii octombrie?
In aceasta atmosfera impusa de comersanti si media, mai avem disponibilitatea sa primim aceasta sfanta sarbatoare in sufletul nostru? Completarea (ca sa nu spun "bomboana pe coliva") este chiar preotul care vine acasa pentru o sfintire a casei (?), calca pe pragul gata curatat si se baga in seama pentru bani. Nu lasa nimic spiritual in urma sa, doar gustul amar: uite-l si pe asta ... Ma intreb: chiar nu simte dezamagirea enoriasilor? Macar a mea, cand inchid usa in urma lui ...
Si atunci, cum sa ai starea necesara pentru aceasta minunata sarbatoare crestina? Cum sa te izolezi de toate prostiile din jur, de tot spamul spiritual, de asa zisii propovaduitori ai religiei si sa poti simti cum se cuvine sfanta sarbatoare a nasterii Domnului Iisus?
Despre media nu vreau sa pomenesc, televiziunile sunt pe lista mea neagra de prea multa vreme. Aceleasi cantece, aceleasi filme, aceleasi stupizenii de emisiuni comerciale cu craciunite dezgolindu-si posteriorul si decolteul.
Mai poti gasi in lumea virtuala lucruri deosebite facute de oameni deosebiti, cu suflet si cultura. Mai poti citi o carte care sa iti unga inima. Mai poti merge la un concert, nu neaparat de colinde, care sa te implineasca spiritual. Mai poti merge la o slujba a unui preot cu har. Mai poti simti Craciunul daca te inconjori acasa de cei dragi, de muzica draga tie, facand o atmosfera care sa te bucure, fara kitsch-uri, fara chestii comerciale, fara excese.
Inca mai poti face aceste lucruri.
Ma simt ca si cum m-as afunda intr-o mlastina si de la an la an de abia mai pot respira. De abia mai pot gasi o pretioasa gura de oxigen. Asa am ajuns sa nu mai fiu entuziasmata de sarbatorile de iarna, desi sunt inconjurata de copii care ma incarca cu energie pozitiva. Zilele de sarbatoare au ajuns o lupta dintre consumerism si prost gust pe de o parte si spiritualitate de cealalta parte. Eu tin partea celei din urma. Daca am face front comun, am reusi sa cream o insula spirituala, unde sa inflorim ca o minunata Craciunita, nu sa ne ofilim, sufocati.
M-as bucura tare mult daca citind aceste randuri veti lasa un comentariu, de bine sau de rau, dar as vrea sa stiu daca sunt singura care simt asa, ca pierd Craciunul.
Craciun adevarat fericit tuturor!

duminică, 16 decembrie 2012

Singuratatea inimii ...

http://www.youtube.com/watch?v=a1x4QOG7CCs

Canta Lenka atat de sensibil (si sigur o face din inima ei):

I can't forget you when you're gone.
You're like a song
That goes around in my head.
And how I regret
It's been so long.
Oh, what went wrong?
Could it be something I said?
Time, take it go faster
Or just rewind
To back when I'm wrapped in your arms ...

Da, singuratatea dupa clipe fericite in doi ... Cand am face orice ca sa intoarcem timpul, momentele care acum par de vis ... Cand ne acuzam ... Cand cautam vina ... Cand retraim clipele de dragoste fierbinte ...

Vom vorbi putin despre aceasta singuratate. Ea este altfel, nu este ca orice singuratate. Pentru ca este acoperita cu multa suferinta, durerea de a fi pierdut perechea ta. Poate sufletul pereche.

De aceea este cea mai urata singuratate. Ea vine la pachet cu DORUL ... Dorul ne topeste, ne marcheaza sufletul, ramane inscris acolo, il vad si ceilalti, nu e un val transparent care ne acopera chipul, sufletul, mintea.
Cand ti-e dor, sufletul tanjeste, ii lipseste ceva, e orfan.
Unii spun ca dorul e vindecat de timp. Eu ii contrazic: nu orice dor e vindecat de timp. Atunci cand iubesti cu totul, cand iti pui inima in mana celuilalt, nu te vindeci. Niciodata. Timpul, dimpotriva, exacerbeaza dorul, suferinta.
Insa, instinctul de supravietuire iti spune: lupta, traieste! Poate ca inima, in cel mai bun caz, va rezista, dar va avea gravat in ea dorul, singuratatea. Si nimic nu va putea acoperi ceea ce singuratatea a marcat inima. Numai el, sufletul tau pereche, iubitul tau o va putea face. Daca va sti, daca va vrea, daca se va mai putea ...